Poezie şi adevăr –

În Catedrala Sf. Petru, la pilonul Sf. Veronici, iese la iveală o contradicţie uluitoare. În partea de jos a sculpturii, creată în anul 1646 de către Francesco Mochi, putem distinge o ţesătură, ce înfăţişează chipul unei persoane cu ochii închişi. Îngerul de deasupra balconului însă, care probabil a fost sculptat de către unul din elevii lui Gianlorenzo Bernini, deţine o ţesătură cu chipul unui om, având ochii deschişi. Aceasta din urmă se aseamănă foarte bine cu marama de la Manoppello; este chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În opera sa „Opusculum de Sacrosanto Veronicae Sudario“ (Mică lucrare despre cel mai Sfânt Giulgiu al Sf. Veronici), o adevărată comoară a vechii biserici Sf. Petru, Jacopo Grimaldi documenteză de asemenea într-o manieră impresionantă schimbarea modului de portretare a lui Hristos din sec. al 17-lea. Pe copertă este reprezentată marama iar pe ediţiile de la 1618 şi 1620 Chipul Mântuitorului cu ochii deschişi. Pe copia literală de la 1635 însă apare un chip străin, reprezentat cu ochii închişi.