Poezie şi adevăr –

Astăzi, în trezoreria catedralei Sf. Petru din Roma poate fi observată rama în care până în sec al 17.-lea s-a păstrat marama Veronicăi. Este vorba de două bucăţi de sticlă din cristal spart şi o ramă veneţiană deteriorată. Dimensiunile ei dovedesc că rama a fost făurită pentru marama de la Manoppello şi nicidecum pentru relicva întunecată şi transparentă, venerată în Vatican ca giulgiu al Veronicăi. Pe deasupra, ea nu poate fi văzută mai îndeaproape decât doar de unii aleşi.

Autenticitatea giulgiului Veronicăi păstrat la Vatican este pusă astfel sub semnul întrebării. În anul 1527, în contextul prădării Romei („Sacco di Roma“), marama s-a pierdut. În sec. al 16-lea aceasta a fost expusă la vederea publicului de nenumărate ori, ultima oară la început de sec. 17. Mai târziu, între anii 1605 şi 1644 s-a interzis cu vehemenţă copierea Chipului lui Iisus şi au început să se strângă copiile deja existente. În mare parte acestea au fost distruse.

În anul 1618, în Manoppello, „Il Volto Santo“ (Vălul Sfânt) a fos pus în vânzare. Conform unei scrieri istorice, în anul 1506 marama a ajuns cu ajutorul unui pelerin în mâinile Dr.‑lui Giacom’ Antonio Leonelli. În aceeaşi scriere, o notă de mână ne dezvăluie că în anul 1608 portretul a fost furat. Atât anul 1506, cât şi anul 1608 amintesc de perioadele în care s-a reconstruit catedrala Sf. Petru. Este posibil însă să se fi specificat o dată mai timpurie la care giulgiul a ajuns la Manoppello, tocmai pentru a nu intra în posesia Vaticanului şi de a nu fi distrus.

În anul 1618, Donat’ Antonio de Fabritiis cumpără marama iar în anul 1638 o încredinţează monahilor capucini din Manoppello. El se implică de asemenea în construcţia mănăstirii. De la acea dată, marama rămâne în posesia lor.