Introducere

Orăşelul Manoppello se află în Italia, într-o regiune deluroasă, la poalele masivului Majella a munţilor Abruzzen. În acest ţinut îndepărtat este păstrată o relicvă de o valoare inestimabilă, o pânză ce-L înfăţişează pe Iisus Hristos.

Timp de aproximativ 400 de ani, pentru un număr redus de credincioşi, această ţesătură a fost simbol al liniştii si al speranţei. Pentru restul creştinătăţii însă, ea a rămas necunoscută. Cu toate acestea, există tot mai multe indicii că acest văl reprezintă „Adevăratul Chip“ al Mântuitorului care s-ar afla de fapt în catedrala Sf. Petru din Roma.

Însăşi textura maramei dezvăluie un caracter misterios, enigmatic: un văl transparent, pe care Chipul Mântuitorului pare să se schimbe mereu, în funcţie de diferitele reflecţii de lumină. Abia în timpul slujbelor, la lumina zilei, marama este pusă în valoare în toată complexitatea ei. Mulţi pictori de renume au încercat să desluşeasca misterul acestei ţesăuri, dar au ajuns la concluzia că tehnicile moderne de fotografie nu pot imortaliza perfect Chipul strălucitor al Mântuitorului. Mai mult decat atât, marama este confecţionată din Bysssus, un material deosebit din antichitate, un material gândit pentru veşnicie, un material ce a rezistat 2000 de ani de la moartea lui Iisus Hristos. Chiar şi primii creştini s-au întrebat cum a putut fi imortalizat Chipul Mântuitorului pe această maramă. Întrebarea lor nu a găsit răspuns nici până în ziua de astăzi.

Manoppello, Manipulus, Manipel – numele orăşelului, ce a oferit năframei loc de refugiu de-a lungul secolelor este plin de semnificaţii: Manoppello vine de la latinescul „manipulus“= „mână plină“ şi face trimitere la stema oraşului reprezentată printr-o mână plină de spice de grâu. Aceste spice de grâu sunt simbol al pâinii, dar şi al numelui de Bethlehem, locul unde s-a născut Iisus Hristos, care în traducere înseamnă „casa pâinii“. Termenul de „Manipulus“ poate semnifica însă şi „manipel“, o maramă care se folosea iniţial în timpul slujbelor şi care acoperea mâna stângă a celui care înmâna Sfântul Potir, Ciboria şi Chivotul gol. Prin urmare, orăşelul Manoppello, înfiinţat cu mult înainte de a deveni loc de refugiu al maramei Mântuitorului, ne trimite cu gândul nu doar la Sfânta Faţă a lui Iisus, ci şi la Pâinea Euharistică şi la obiectele liturgice. El amplifică astfel importanţa actului euharistic:

„Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“ Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.“ (Luca 22, 19-20)

Tot astfel ne vorbeşte şi fratele Ignazio Scurti, un călugăr capucin din Manoppello: „Adevărata Veronica, adevărata maramă, este Azima Euharistică iar adevăratul Chip Dumnezeiesc îl regăseşti în chipul aproapelui tău.“