Byssus şi pânză fină –

Numeroase ţesături relicvă, precum Sudarium de la Oviedo (Nordul Spaniei), Fesul Sfânt de la Cahors, Giulgiul de la Torino şi marama de la Kornelimünster sunt puse în legătură directă cu procesiunea de înmormântare a lui Iisus Hristos. În Evanghelia Sa de Paşte, evanghelistul Ioan nu doar foloseşte termenul de giulgiu la plural, ci ne vorbeşte de asemenea şi despre o ţesătură deosebită, împăturită (gr.„entylisso“):

„a văzut giulgiurile odihnindu-se, dar n-a intrat. A venit şi Simon Petru, urmându-i, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile odihnindu-se; şi marama care fusese pe capul Său nu se odihnea laolaltă cu giulgiurile, ci, învăluită, într-un loc deoparte.“ (Ioan, 20, 5-7)

În perioada antică, evreii obişnuiau să folosească la înmormântări numeroase ţesături cu care acopereau chipul celui decedat. Chiar şi la învierea lui Lazăr din morţi, Evanghelia ne vorbeşte despre fâşii de pânză şi o maramă:

„Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă.“ (Ioan 11, 44)

În legătură cu Giulgiul de la Torino şi Sudarium de la Oviedo (Nordul Spaniei) există numeroase studii ştiinţifice care au dovedit că urmele de sânge de pe ambele ţesături provin de la un barbat decedat cu grupa sangvină AB.

În credinţa iudaică, sângele este sfânt şi reprezintă simbolul vieţii. De aceea el nu este lăsat să se scurgă ci este colectat şi îngropat cu persoana decedată. Rămăşiţele de sânge din nas şi gură ale Mântuitorului I-au fost colectate pe Sudarium de la Oviedo iar capul I-a fost înfăşurat cu Fesul Sfânt de la Cahors (Franţa), format din 8 fâşii de muselină. În cele din urmă, corpul I-a fost acoperit cu Giulgiul de la Torino.

Aceste ţesături au fost alese pentru procesiunile de înmormântare nu doar datorită capacităţii lor puternice de absorbţie, ci şi datorită calităţii materialului din care erau confecţionate:

„Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce , L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă; şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.“ (Marcu 15, 46)

Marama de la Manoppello şi ţesătura de la Kornelimünster sunt confecţionate dintr-un material foarte valoros numit Byssus, un material ce nu absoarbe deloc umezeală. Astfel este foarte probabil ca aceste ţesături să fi fost folosite la înmormântarea lui Iisus tocmai datorită valorii lor inestimabile. Întrucât pe ele nu se regăsesc urme de sânge, acestea au fost aşezate ultimele pe Chipul Mântuitorului. Spre deosebire de marama de la Manoppello, pe ţesătura de la Kornelimünster nu este imprimată nici o imagine.