Maria din Guadalupe –
Nezămislit de mână omenească – o comparaţie
Basílica de Santa María de Guadalupe
Datorită perspectivei lor frontale, giulgiul de la Torino şi marama de la Manoppello dau impresia unei fotografii, unei imagini biometrice. Spre deosebire de acestea, portretul Mariei din Guadalupe aminteşte în mare măsură de o pictură artistică. Pare că la crearea acesteia s-au folosit diferite elemente de pictură, precum uleiul, tempera, acuarela şi tempera prelucrată. Cu toate acestea însă, pe materialul cu imaginea imprimată a Fecioarei nu se poate distinge vreo urmă de pensulă.
Ştim că materialele folosite în vremea aceea la înmormântări erau de o calitate superioară. Ţesătura ce ne-o înfăţişează pe Maria din Guadalupe este însă una de calitate inferioară, care nu poate fi conservată mai mult de 20 de ani. Această tilmă, pe care Juan Diego a purtat-o ca un fel de capă romană, este formată dintr-un material foarte aspru, asemenea fibrelor unei agave. Pentru a putea picta pe un astfel de material, e nevoie de un grund (apret). Acesta însă lipseşte, deoarece motivul putem desluşi motivul şi din partea din spate. Deşi există unele iregularităţi pe material, ce conferă feţei profunzime, suprafaţa rămâne una netedă. Pentru oamenii de ştiinţă acest lucru rămâne inexplicabil. Spre deosebire de marama din Manoppello, a cărei portret îl putem observa din ambele părţi, portretul Mariei din Guadalupe dă dovadă de o transparenţă unilaterală. Există pe tilmă o pată de culoare verde, pe care nu o putem dstinge din spate.
La fel ca şi celelalte ţesături, pare că este vorba de un portret în mărime natural. Chipul ei firav de aprox. 1,43 metri este imprimat pe o suprafaţă de circa 1,67 lungime şi 1,05 lăţime. De la distanţă, portretul pare mai mare şi mai clar.
Comparând cu giulgiul şi marama, portretul Mariei din Guadalupe a fost şi este accesibil maselor de oameni încă de la apariţia lui. De aici putem deduce faptul că o perioadă lungă de timp, acesta nu a fost deloc păzit. Portretul se află de altfel într-o stare foarte bună, ţinând cont de multe fenomene, precum influenţe nocive de temperatură, lumina de la lumânări, funingine şi tămâie, atingerile pelerinilor, un accident cu acid nitric şi un atentat asupra ei, fenomene, ce ar fi putut distruge nu doar materialul ci şi culorile. Tonurile de culoare roz de pe portret pot fi distinse în mod miraculos cu ajutorul tehnologiei moderne cu lumină infrarot. Orice urmă de colorant vegetal ori mineral este exclusă. Precum şi în cazul maramei şi a aripilor de fluturi, culorile, ce par a se schimba în funcţie de perspectivă, se produc prin refraxie de lumină.
O importanţă deosebită la acest Acheiropoietos („Nezămislit de mână omenească“) o au ochii Fecioarei. Din depărtare, aceştia par a fi închişi. In sec. al 19-lea s-au descoperit o serie de fenomene la nivel de reflexie a luminii asupra ochiului omenesc (Helmholtz) şi alte reflexii (Purkinje-Samson), fenomene, care pot fi transpuse asupra portretului Mariei din Guadalupe. Pe deasupra, în pupilele acesteia se reflectă scena formării imaginii, asemenea unui ochi viu, cu distorsionările cauzate de încovoierile corneei şi dislocarea la nivelul celui de-al doilea ochi. Pe cristalinul ochilor ei avem reflexia vie a întregului grup de persoane, care au participat la acest eveniment istoric.
